Din pacate aceste iesiri sunt rare....pentru ca uneori timpul liber lipseste..Cu totii ne-am dori sa putem ajunge mai des la iarba verde,pentru o plimbare sau de ce nu?.....doar pentru a ne bucura de aer,soare....liniste..Mie imi plac foarte mult iesirile cu bicicleta....e relaxant,placut si in acelasi timp o serie de muschi sunt solicitati...fapt ce ajuta la sanatate.....Totodata,bicicleta reprezinta un mijloc nepoluant de transport,dar si destul de atractiv,mai ales in marile orase aglomerate...
Astazi vreau sa va povestesc ceva legat de mersul pe bicicleta....ceva intamplat cu ocazia Zilei Copilului....1 iunie.E o intamplare reala in urma careia am invatat destul de multe...
In scoala mea,in fiecare an pe 1 iunie,se organizeaza intreceri sportive.Un rol important il are intrecerea de biciclete....Copiii sunt incantati de aceasta si se pregatesc pentru ea cu cateva luni inainte....Bicicletele lor sunt reparate,curatate...lustruite sa zic asa...pentru marele eveniment...Se fac glume,pronosticuri...Se dezvolta ambitii mari privind acest concurs....E un eveniment important pentru cei mici...Totodata ei au ocazia sa arate intregii scoli ce buni sunt..si..de ce nu?...sa se afirme....
Anul trecut,prin mai,pregatirile pentru concurs erau in toi....Acesta se afla pe buzele tuturor...Toti voiau sa castige anul acesta pentru ca si premiile au fost suplimentate prin generozitatea unui parinte cu dare de mana...Concursul devenise mai atractiv ca niciodata...Toti copiii erau fericiti si abia asteptau concursul...
Scuze...am gresit...nu toti...Se mai gaseau si copii nefericiti....In clasa unui coleg de-al meu,profesor de matematica,exista un asemenea copil..De ce?El nu avea bicicleta...pentru ca familia lui nu isi permitea asa ceva.Tatal lui exista,pe undeva in lumea asta,dar nu avusese rabdare sa vada ce sex are copilul ...
Probabil il considerase o greseala a unui moment de neatentie....Nu stiu...sincer....Ce pot sa va spun este ca acest copil,statea cu mama lui.Ea insa suferise un accident si nu putea lucra...Ei traiau practic din ajutoare sociale....Era extrem de greu pentru el sa vada bucuria colegilor lui..Toti abia asteptau concursul...el insa nu....Nu avea bicicleta,ba,mai mult,nu stia sa mearga pe bicicleta...pentru ca nu avusese niciuna in viata lui...Era neplacut,folosind un termen bland,sa vezi tristetea din ochii lui....
Probabil il considerase o greseala a unui moment de neatentie....Nu stiu...sincer....Ce pot sa va spun este ca acest copil,statea cu mama lui.Ea insa suferise un accident si nu putea lucra...Ei traiau practic din ajutoare sociale....Era extrem de greu pentru el sa vada bucuria colegilor lui..Toti abia asteptau concursul...el insa nu....Nu avea bicicleta,ba,mai mult,nu stia sa mearga pe bicicleta...pentru ca nu avusese niciuna in viata lui...Era neplacut,folosind un termen bland,sa vezi tristetea din ochii lui....
Dirigintele,un om destul de rigid de altfel....a inteles pe loc tristetea acestui baiat.....El nu era mare fan al iesirilor in aer liber.O facea rar si doar de nevoie...Nu avea bicicleta,pentru ca nu ii trebuia...
Totusi,vazand tristetea elevului sau,colegul meu a actionat.A reusit sa inchirieze o bicicleta pentru cateva zile si a incercat sa redea un zambet pe fata acestuia.Efortul sau a dat roade.Era placut sa vezi un profesor morocanos,care nu iesea din ale lui,in jurul unui copil trist,cu mari probleme acasa,ajutandu-l sa invete mersul pe bicicleta.Cateva zile,acest copil s-a bucurat impreuna cu intreaga scoala de acest eveniment.A intrat,sa zic asa,in randul lumii...Se putea vedea cum,treptat,elevul cel trist era acceptat de colegi in discutiile lor.Greutatile de acasa se estompau...Tristetea facea loc usor-usor unui zambet timid la inceput,iar mai tarziu,unei bucurii evidente...Iar dirigintele sau,un om considerat de toti o persoana pe alocuri posaca,rigida si uneori insensibila,s-a dovedit un profesor deosebit,un bun pedagog....
Am ramas placut surprins de aceasta intamplare.Ea m-a facut sa imi cunosc mai bine colegul si sa invat multe de la el...Multumesc celor de la Aventuria pentru ca au facut posibila o asemenea intamplare si pentru ca sloganul lor este real...
Ulterior acel elev trist a participat la concursul de biciclete.El a fost bucuros doar pentru ca a participat ...ca a fost ca si ceilalti copii...Scoala a discutat cu sponsorul nostru despre acest caz si elevul cu prea multe probleme pentru varsta lui,a primit o bicicleta ....Nu pot descrie in cuvinte bucuria acestuia...tot ce pot spune este ca la concursul de anul asta toti copiii se vor bucura...Chiar toti....
Aceasta postare este scrisa pentru SuperBlog 2012...
Aceasta postare este scrisa pentru SuperBlog 2012...