Pe de altă parte cititul,lectura este o artă.Trebuie să știi să citești.Pentru că orice scriere transmite ceva.Iar acel ceva nu este neapărat transparent,clar.De fapt,lectura reprezintă întâlnirea a două lumi:lumea autorului și lumea ta.Pentru că orice lectură este subiectivă.O carte poate fi citită diferit.Unul înțelege ceva,altul altceva.Așa e în orice operă,indiferent că este o piesă de teatru,o piesă muzicală sau o pictură celebră.Fiecare dintre ele stârnește în auditoriu sentimente diferite.Fiecare individ iubitor de artă are personalitatea sa,cultura sa.Orice univers literar sau muzical,clasic sau modern,poate fi interpretat diferit.Cartea prezintă diferite nuanțe,trebuie doar să le observi,să le înțelegi.
Fiecare autor are personalitatea sa ce se reflectă în operele sale.Cartea reprezintă cartea sa de vizită.Dacă o citești afli tot ce trebuie despre el.E felul său de a se face cunoscut.Cand vrei sa îl cunoști pe Tolstoi,spre exemplu,apelezi la cartea sa de vizită,opera sa.Fiecare scriitor se remarcă,se definește și se face cunoscut prin opera lui,prin Cartea sa.Vrei să cunoști un autor?Să vorbești cu el?Nimic mai simplu!Citește-i opera.Vei ajunge direct la sufletul său..Și poate vei ajunge să îl înțelegi...Uneori greu,dar merită efortul..
Plăcerea lecturii mi-a fost cultivată în familie.Tatăl meu,dar,mai ales,mama mea,mi-au repetat în copilarie proverbul:dacă ai carte ai parte!În familia săracă în care am crescut,să ai parte era ceva mântuitor,salvator.Era ieșirea din mizerie,din frig.Copil fiind,bucuros că am descoperit drumul spre ieșire m-am pus serios pe citit.Am luat la mână tot ce am găsit prin casă dar și ce se afla în,de altfel,bogata bibliotecă a unui mic orășel dunărean.Țin minte că,în unele zile mergeam la bibliotecă și femeia de acolo,o doamnă cumsecade,mă întreba dacă nu am altceva de făcut....Nici nu aveam,de altfel.Pe vremea aceea,elev fiind,nu existau prea multe oportunități de distracție.Mai ales în lumea mea.Toamna sau iarna se întuneca repede.Televizorul cunoștea un singur program.Teme,uneori joacă.....și cam atât...Ăsta era micul meu univers.De altfel,în liceu au fost câteva probleme cu familia mea.Erau zile grele,ce mi-au marcat personalitatea.Ca să rezist,să trec peste aceste probleme,m-am refugiat în lectură.Erau atâtea universuri cu posibilități infinite....
La terminarea studiilor am avut o mare surpriză:aveam carte,dar nu aveam parte!Cel puțin,nu una materială.Ori s-a schimbat lumea,ori nu am înțeles eu bine proverbul...Se pare că ”partea” de care se vorbește nu e materială,nu e din lumea asta,ci e ceva spiritual,ceva interior.Treptat am ajuns sa apreciez mai mult această ”parte”...pentru că e tot ce rămâne....
Fiecare carte citită reprezintă o cărămidă la construcția personalității mele.Fiecare ”cărămidă” e realizată undeva.Iar Nemira reprezintă o veche ”fabrică de cărămizi”.Una din cele mai vechi edituri,rezistă pe piață pentru că a reușit să deschidă cât mai multe porți spre universul cărților.Pentru că a ținut mereu cont de clienții săi.Cum am zis,orice operă reprezintă o carte de vizită.Iar Nemira a scos multe cărți de vizită...
Din tinerețe am identificat Nemira cu S.F-ul de calitate.Admirator al acestui gen,am ajuns treptat să înțeleg că filmele celebre au la bază carți scrise de autori necunoscuți pentru mine.Familiarizat cu literatura clasică,nu cunoșteam mare lucru din literatura S.F.,iar televiziunea reprezenta singura sursă de acest gen...
Dune.....Arrakis....cine poate uita acest film??Unul din cele mai fascinante filme S.F. și nu numai.....Este un film fantastic,o poveste deosebită.Dar filmul mi-a deschis drumul spre opera lui Frank Herbert...un maestru al genului....Când am găsit într-o zi la o tarabă cartea,nu am stat pe gânduri și am luat-o.Evident că era tiparită de Nemira.Am citit-o pe nerăsuflate.Povestea era unică,puțin diferită de film.Arrakis m-a fascinat imediat,parcă și vedeam dunele de nisip aurii sub care se ascundea prețioasa mirodenie....Gandul meu m-a dus departe,călătorind alaturi de Paul Atreides pe viermii uriași ai unei planete uscate,pierdute undeva în univers.... Dar ideea carții era fascinantă..Lasând la o parte complotul ce a dus la caderea ”casei ” Atreides,apariția unui Mântuitor pe acest pământ uscat și sterp tocmai din rândul unei familii de străini fascinează.Este un univers viu,plin de viață pe o planetă unde viața se ascunde prin grote.Fremenii....oamenii Dunei...oameni liberi,în adevăratul sens al cuvântului.Ideile și superstițiile lor sunt cele ce animă o mișcare de eliberare sub conducerea unui om cu abilități deosebite,un supraom.Ahh.....Arrakis.....o planetă aparent moartă dar atât de bogată în legende..sursa puterii în universul lui Frank Herbert...
Spre deosebire de unii,eu ador să recitesc o carte care m-a fascinat.Acum ceva timp am vrut să recitesc ”Dune”.Am avut însă o surpriză.Cartea nu se mai afla în posesia mea.Un amic mi-a cerut-o și,considerând probabil că doar cărțile luate din biblioteci se mai aduc înapoi,s-a făcut că a uitat de ea.
Din acest motiv,am intrat pe http://www.nemira.ro/serie-autor-frank-herbert/dune-(hardcover)--2026
reușind astfel să reintru în posesia cheii spre planeta mirodeniei...
Această carte m-a fascinat.Dar,așa cum am zis,fiecare operă deschide multe drumuri.Fiecare text poate fi interpretat subiectiv.De aceea las cititorul să gasească propriul său drum spre Arrakis...un drum de legendă spre o planetă uitată....
Această postare încearcă să prezinte o capodoperă.Totodată ea a fost realizată pentru Superblog 2012.