Undeva in Franta anului 1425.....
[ Read More ]
Un copil aude voci...da.... O fetita Il aude pe El, pe Dumnezeu. Cum se poate? Dumnezeu sa vorbeasca cu un copil de 13 ani?!! Dc? Care sa fie scopul? Acest copil e speriat. Pe buna dreptate, pentru ca Dumnezeu i-a harazit o misiune, una grea, poate imposibila. Dar cand El iti spune ce ai de facut, poti tu oare sa te opui? Nicidecum. Dar Dumnezeu are planurile sale. Nimeni nu le poate intelege. Cum de a ales El sa vorbeasca cu un copil si nu cu un soldat? Cine poate sti?!
Dar nu sunt ei oare aceia care i-au omorat sora? Nu si-a vazut ea surioara omorata de acesti englezi veniti aici pentru cucerire? Acum Dumnezeu o trimite impotriva lor, fara armata, fara soldati, fara pregatire militara, fara nimic. Ba da...are ceva. Are credinta in misiunea sa unica, o misiune pentru Franta. E suficient pentru ea. Credinta si taria de caracter sunt armele ei.
Vorbeste cu unchiul ei. Acesta, speriat, o cearta. De ce? Pai vrajitoria se pedepseste crunt, oare granita dintre vocile divine si cele ale duhurilor rele poate fi vazuta de Biserica? Oare nu cumva ea vorbeste cu duhurile necurate? Nu...ea e convinsa. Numai Dumnezeu o poate trimite intr-o asemenea misiune. Doar El... Isi convinge si unchiul neincrezator... E limpede...Tocmai s-a nascut o stea....
Inarmata cu credinta sa, reuseste sa se faca auzita. Oamenii simpli se tem de ea si de puterile ei. Dar o urmeaza. Un copil trimis al Domnului. Nobilii incearca sa se apropie de ea. Pana si englezii stiu cine este Ioana a Frantei, ¨fecioara din Orleans¨. Delfinul Charles o cheama la el. Convins ca este o impostoare, el o supune unui interogatoriu. Va sfarsi incredintat ca ea ii poate readuce Franta sub comanda. Plecata in misiunea de a salva Franta, Ioana d´Arc se lupta cu o armata net superioara. Dar puterea ei e din alta lume...
E in ajunul marii batalii. E nehotarata. Vocile au tacut. De ce? Tocmai acum cand are atata nevoie de El! Offf! Se apropie de altar si cade in genunchi. Mantuitorul o priveste blajin, dar atat de patrunzator. Se simte atat de mica. Toata Franta asteapta o minune. E ea oare capabila se reuseasca? Daca nu poate? Daca nu se poate ridica la inaltimea misiunii sale? Daca Dumnezeu a parasit-o? Nu mai vorbeste cu ea. Inlatura aceste ganduri negre. Lacrimile il cuprind pe acest copil frumos. Se roaga... Doar El o poate scapa de acest chin. Strange ceva in mana. E ceva de pret: o amintire de la surioara ucisa, un cadou facut inainte de a muri in bratele ei. Poate de acolo de sus o vegheaza si o ajuta sa izbaveasca.
A doua zi este capturata. Este judecata in fata Inchizitiei. Gasita vinovata de legaturi cu diavolul este condamnata la arderea pe rug. Totusi isi indeplinise misiunea. Charles devine regele unei Frante renascande. Era nevoie de un sacrificiu la temelia noii tari....
Plange... Stie ca a reusit. Va fi arsa pe rug, dar e multumita. Nu L-a dezamagit pe El. A facut voia Domnului. Chiar daca vocile nu se mai aud. Nici nu mai trebuie. Stie ca e gata...totul..
A doua zi ¨fecioara din Orleans¨ va pleca la Domnul ei. Va lua cu ea o bratara... o amintire de la sora ei....
Aceste randuri au fost postate pentru SuperBlog 2012....